(1)Încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea

condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea

unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la

regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se

pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2)Primirea la muncă a unei persoane aflate în

situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta

este victimă a traficului de persoane, constituie infracţiune şi

se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu

amendă.

(3)Dacă munca prestată de persoanele

prevăzute la alin. (2) sau la art. 264 alin. (4) este de natură

să le pună în pericol viaţa, integritatea sau

sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(4)

În cazul

săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin.

(2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4), instanţa de judecată

poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele

pedepse complementare:

a)pierderea totală sau parţială a dreptului

angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare ori subvenţii

publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de

autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;

b)interzicerea dreptului angajatorului de a participa la

atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de

până la 5 ani;

c)recuperarea integrală sau parţială a

prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice, inclusiv fonduri

ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite

angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea

infracţiunii;

d)închiderea temporară sau definitivă a punctului

ori a punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea

temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare

a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este

justificat de gravitatea încălcării.

(5)

În cazul

săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin.

(2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4), angajatorul va fi obligat

să plătească sumele reprezentând:

a)orice remuneraţie restantă datorată

persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal

cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie

angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;

b)cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi

contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi

plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv

penalităţile de întârziere şi amenzile administrative

corespunzătoare;

c)cheltuielile determinate de transferul plăţilor

restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de

bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

(6)În cazul săvârşirii uneia dintre

infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264

alin. (4) de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât

şi orice subcontractant intermediar, dacă au avut

cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja

străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi

obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul sau

în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui

subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute

la alin. (5) lit. a) şi c).

TITLUL XII:Jurisdicţia muncii

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale