(1)Angajatorul

dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în

formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data

luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii

disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii

faptei.

(2)

Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind

în mod obligatoriu:

a)descrierea

faptei care constituie abatere disciplinară;

b)precizarea

prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul

individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care

au fost încălcate de salariat;

c)motivele

pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat

în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în

condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată

cercetarea;

d)temeiul

de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e)termenul

în care sancţiunea poate fi contestată;

f)instanţa

competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

(3)Decizia de sancţionare se

comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data

emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

(4)Comunicarea se predă personal

salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al

primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau

reşedinţa comunicată de acesta.

(5)Decizia de sancţionare poate

fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti

competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

CAPITOLUL III:Răspunderea

patrimonială