Art. 25: Clauza de mobilitate

Art. 16 - Conținutul contractului individual de muncă; Art. 17 - Încheierea contractului individual de muncă; Art. 41 - Modificarea contractului individual de muncă; Art. 42 - Delegarea; Art. 43 - Detașarea; Art. 160 - Noțiunea de salariu; Art. 161 - Elementele salariului

Articolul 25 din Codul Muncii reglementează clauza de mobilitate, o stipulație contractuală specifică ce permite executarea obligațiilor de serviciu ale salariatului într-un loc de muncă nestabil, variabil, în considerarea specificului activității desfășurate (ex: agenți de vânzări, personal de service, lucrători pe șantier). Această clauză reprezintă o excepție de la principiul locului stabil de muncă, care este o componentă esențială a contractului individual de muncă. În esență, clauza de mobilitate presupune o flexibilitate sporită a locului de muncă, iar pentru a compensa disconfortul și costurile suplimentare suportate de salariat, legea impune obligativitatea acordării unor prestații suplimentare. Aceste prestații pot fi în bani (sume fixe, procente) sau în natură (ex: asigurarea transportului, cazării, mesei). Cuantumul și modalitățile de acordare a acestor prestații trebuie să fie expres și detaliat specificate în contractul individual de muncă, pentru a asigura transparența și protecția drepturilor salariatului. Clauza de mobilitate se distinge de instituțiile delegării și detașării prin faptul că este convenită de la bun început, la încheierea contractului, fiind o parte integrantă a acestuia, nu o măsură unilaterală sau temporară a angajatorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.