Art. 247: Codul Muncii

Art. 39 - Drepturile și obligațiile salariatului; Art. 40 - Drepturile și obligațiile angajatorului; Art. 248 - Tipurile de sancțiuni disciplinare; Art. 249 - Criteriile de individualizare a sancțiunii; Art. 250 - Termenul de aplicare a sancțiunii; Art. 251 - Procedura cercetării disciplinare prealabile; Art. 252 - Decizia de sancționare; Art. 253 - Contestația sancțiunii disciplinare; Art. 254 - Răspunderea patrimonială

Articolul 247 din Codul Muncii statuează principiul fundamental al răspunderii disciplinare în dreptul muncii românesc, consacrând prerogativa disciplinară a angajatorului. Această prerogativă reprezintă un atribut esențial al puterii de direcție și control a angajatorului, conferindu-i dreptul de a constata și de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților care săvârșesc abateri. Paragraful (2) oferă o definiție legală exhaustivă a abaterii disciplinare, stabilind elementele constitutive ale acesteia: o faptă (acțiune sau inacțiune) în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta încalcă normele juridice (legi, regulamente interne, contracte individuale sau colective de muncă) sau dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Prezența vinovăției este un element sine qua non pentru angajarea răspunderii disciplinare. Această definiție este crucială, întrucât orice sancțiune disciplinară aplicată în absența unei abateri definite conform acestui articol este nelegală și poate fi anulată de instanțele de judecată. Articolul subliniază caracterul legalist al răspunderii disciplinare, impunând ca aplicarea sancțiunilor să se facă întotdeauna 'potrivit legii'.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.