Art. 233: Dreptul la grevă

Art. 234 - Definiția conflictelor colective de muncă; Art. 235 - Etapele conflictului colectiv de muncă; Art. 236 - Concilierea conflictelor colective de muncă; Art. 237 - Medierea și arbitrajul conflictelor colective de muncă; Art. 238 - Declarația de grevă; Art. 239 - Declanșarea grevei; Art. 240 - Suspendarea grevei; Art. 241 - Încetarea grevei; Art. 242 - Greva de solidaritate; Art. 243 - Efectele grevei asupra contractelor individuale de muncă; Art. 244 - Interzicerea grevei în anumite sectoare; Art. 245 - Răspunderea pentru greva ilegală; Art. 256 - Interzicerea grevei în anumite servicii esențiale; Art. 257 - Obligația de asigurare a serviciilor esențiale; Art. 258 - Sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor în timpul grevei

Articolul 233 din Codul Muncii consacră dreptul fundamental al salariaților la grevă, ca mijloc de apărare a intereselor profesionale, economice și sociale. Acest drept, de natură colectivă, este o manifestare a libertății sindicale și reprezintă o garanție esențială în echilibrul relațiilor de muncă. Greva este, prin excelență, o ultimă soluție (ultima ratio) în cadrul unui conflict colectiv de muncă, după epuizarea etapelor prealabile de conciliere, mediere sau arbitraj. Legiuitorul român limitează exercițiul acestui drept la scopurile expres prevăzute, excluzând grevele cu caracter pur politic sau cele care nu vizează interesele legitime ale salariaților. Regimul juridic detaliat al declanșării, desfășurării, suspendării și încetării grevei, precum și al efectelor acesteia, este stabilit de articolele subsecvente din Titlul VII al Codului Muncii și, în mod special, de prevederile Legii nr. 62/2011 a dialogului social, care completează și detaliază cadrul legal al exercitării acestui drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.