Art. 221: Codul Muncii

Art. 8 - Principiul libertății sindicale; Art. 10 - Dreptul la negociere colectivă; Art. 129 - Definirea contractului colectiv de muncă; Art. 130 - Părțile contractului colectiv de muncă; Art. 131 - Reprezentativitatea părților la negocierea colectivă; Art. 216 - Definirea și scopul sindicatelor; Art. 217 - Dreptul de asociere sindicală; Art. 220 - Reprezentativitatea organizațiilor sindicale; Art. 222 - Atribuțiile reprezentanților salariaților; Art. 223 - Protecția reprezentanților salariaților

Articolul 221 din Codul Muncii reglementează o modalitate subsidiară de reprezentare a intereselor salariaților în unitățile unde nu există organizații sindicale reprezentative, dar numărul salariaților depășește 20. Această prevedere asigură un cadru legal pentru dialogul social la nivel de unitate, chiar și în absența unei structuri sindicale puternice. Reprezentanții salariaților sunt aleși direct de către aceștia, în cadrul adunării generale, printr-un vot majoritar (cel puțin jumătate din numărul total al salariaților), ceea ce le conferă o legitimitate internă solidă. Rolul lor principal este de a promova și apăra interesele individuale și colective ale angajaților. Cu toate acestea, legea impune o limită clară a atribuțiilor acestora, interzicându-le să desfășoare activități care sunt recunoscute exclusiv sindicatelor, cum ar fi, de exemplu, negocierea și semnarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură sau național, sau declanșarea conflictelor colective de muncă conform procedurilor specifice. Această distincție subliniază caracterul complementar și nu substitutiv al reprezentanților salariaților față de sindicate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.