Art. 220: Codul Muncii

Art. 58 - Concedierea individuală; Art. 61 - Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului; Art. 217 - Dreptul la asociere sindicală; Art. 218 - Constituirea și funcționarea sindicatelor; Art. 221 - Atribuțiile reprezentanților salariaților; Art. 229 - Contractul colectiv de muncă; Art. 230 - Negocierea contractului colectiv de muncă; Legea nr. 62/2011 a dialogului social (Art. 7, Art. 10, Art. 187-190)

Articolul 220 din Codul Muncii reprezintă o normă fundamentală de protecție a reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor, garantând exercitarea nestingherită a mandatului lor. Această protecție se manifestă pe două paliere principale: (1) o protecție generală împotriva oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a funcțiilor sindicale, menită să asigure independența și autonomia acțiunilor sindicale; și (2) o protecție specifică împotriva concedierii. Conform alin. (2), reprezentanții sindicali nu pot fi concediați pe durata mandatului pentru motive care țin de îndeplinirea acestuia. Această imunitate relativă la concediere subliniază importanța rolului sindical în dialogul social și previne represaliile angajatorului. Este esențial de reținut că protecția vizează doar motivele legate de mandat, permițând concedierea pentru alte cauze legitime, independente de activitatea sindicală. Alin. (3) completează cadrul legal, indicând că măsuri suplimentare de protecție pot fi stabilite prin legi speciale (cum ar fi Legea dialogului social) și, în mod particular, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, care poate detalia și extinde garanțiile oferite reprezentanților salariaților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.