Art. 22: Codul Muncii

Art. 21 - Clauza de neconcurență; Art. 23 - Indemnizația de neconcurență; Art. 24 - Sfera interdicției; Art. 55 - Încetarea contractului individual de muncă (general); Art. 56 - Încetarea de drept a contractului individual de muncă; Art. 61 - Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului

Articolul 22 din Codul Muncii stabilește un cadru legal esențial pentru aplicarea clauzei de neconcurență, limitând efectele acesteia la o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă. Această limită temporală reprezintă o măsură de protecție a salariatului, echilibrând interesul legitim al angajatorului de a-și proteja secretele comerciale și know-how-ul cu dreptul fundamental la muncă al salariatului. De o importanță deosebită sunt excepțiile prevăzute la alin. (2), care scutesc angajatorul de obligația de a respecta clauza în anumite situații de încetare a contractului. Astfel, clauza nu se aplică în cazul încetării de drept a contractului, cu excepția situațiilor specifice enumerate la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) și i) (ex: condamnarea penală, constatarea nulității absolute a contractului, retragerea avizelor/autorizațiilor necesare pentru exercitarea profesiei). O altă excepție crucială vizează încetarea contractului din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului (ex: concedieri colective, reorganizare, desființarea postului), caz în care salariatul nu ar trebui să suporte o restricție suplimentară a libertății sale profesionale, având în vedere că încetarea raportului de muncă nu i se datorează.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.