Art. 218: Intervenția în activitatea sindicală

Art. 6 - Nediscriminarea; Art. 217 - Definiția organizației sindicale; Art. 219 - Dreptul la organizare sindicală; Art. 220 - Dreptul la grevă; Art. 221 - Drepturile organizațiilor sindicale; Art. 222 - Obligațiile organizațiilor sindicale; Art. 223 - Reprezentativitatea organizațiilor sindicale; Art. 224 - Protecția aleșilor sindicali

Articolul 218 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) este o normă fundamentală ce consacră și protejează principiul libertății și autonomiei sindicale, esențial pentru funcționarea unui dialog social echilibrat. Articolul instituie o dublă interdicție a oricărei forme de ingerință în activitatea sindicală. În primul rând, se interzice autorităților publice orice intervenție de natură a limita sau împiedica exercitarea legală a drepturilor sindicale, subliniind rolul de garant al statului și necesitatea non-intervenției în afacerile interne ale organizațiilor sindicale. În al doilea rând, norma extinde această interdicție și asupra patronilor sau organizațiilor patronale, interzicând orice act de ingerință, direct sau indirect, în constituirea sau funcționarea organizațiilor sindicale. Această prevedere este crucială pentru a asigura independența sindicatelor față de influența angajatorilor și pentru a preveni crearea unor sindicate 'galbene' sau controlate. Prin aceste interdicții, legiuitorul român transpune în plan intern principiile și standardele internaționale în materia libertății de asociere și protecției dreptului de organizare, așa cum sunt ele stipulate, de exemplu, în Convențiile OIM nr. 87 și 98.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.