Art. 217: Exercițiul dreptului sindical

Art. 6 Codul Muncii - Dreptul la asociere; Art. 216 Codul Muncii - Definiția sindicatului; Art. 218 Codul Muncii - Înființarea sindicatelor; Art. 221 Codul Muncii - Reprezentativitatea sindicatelor; Art. 229 Codul Muncii - Negocierea colectivă; Art. 232 Codul Muncii - Conflictele colective de muncă; Art. 235 Codul Muncii - Greva; Art. 9 Constituția României - Dreptul la asociere; Art. 39 Constituția României - Libertatea întrunirilor; Art. 40 Constituția României - Dreptul de asociere; Legea nr. 62/2011 a dialogului social (întregul act normativ)

Articolul 217 din Codul Muncii consacră principiul fundamental al recunoașterii dreptului sindical al salariaților, subliniind caracterul său universal, aplicabil la nivelul tuturor angajatorilor. Acest drept este o emanație a libertății de asociere, garantată prin Constituția României (Art. 9, 39, 40), și reprezintă o piatră de temelie a dialogului social și a relațiilor de muncă democratice. Exercitarea dreptului sindical nu este absolută, fiind condiționată de respectarea drepturilor și libertăților individuale și colective, precum și de conformitatea cu dispozițiile Codului Muncii și ale legilor speciale, în special Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Această prevedere asigură cadrul legal necesar pentru organizarea și funcționarea sindicatelor, permițând salariaților să-și apere interesele profesionale, economice și sociale prin intermediul reprezentanților lor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.