Art. 20: Clauze specifice

Art. 16 - Contractul individual de muncă; Art. 17 - Clauzele contractului individual de muncă; Art. 21 - Perioada de probă; Art. 25 - Clauza de neconcurenţă; Art. 26 - Clauza de neconcurenţă; Art. 27 - Clauza de confidenţialitate; Art. 42 - Locul muncii; Art. 43 - Delegarea; Art. 44 - Detașarea; Art. 194 - Formarea profesională

Articolul 20 din Codul Muncii completează reglementarea contractului individual de muncă, introducând conceptul de 'clauze specifice'. Acestea sunt clauze facultative, negociate între părți, care adaugă prevederi suplimentare celor esențiale, enumerate la Art. 17. Prin această dispoziție, legiuitorul recunoaște și încurajează autonomia de voință a părților în cadrul raporturilor de muncă, permițând adaptarea contractului la nevoile și particularitățile fiecărui loc de muncă și ale fiecărui salariat. Enumerarea din alineatul (2) este exemplificativă ('fără ca enumerarea să fie limitativă'), indicând că părțile pot negocia și alte clauze specifice, atâta timp cât acestea nu contravin legii, ordinii publice și bunelor moravuri. Clauzele exemplificate – de formare profesională, de neconcurență, de mobilitate și de confidențialitate – sunt printre cele mai frecvent întâlnite în practică, având reglementări detaliate în articolele următoare ale Codului Muncii, care stabilesc condițiile de validitate și efectele juridice specifice fiecăreia (ex: obligativitatea unei indemnizații pentru clauza de neconcurență).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.