Art. 193: Codul Muncii

Art. 192 - Definiția formării profesionale; Art. 194 - Dreptul și obligația de formare profesională; Art. 195 - Obligația angajatorului privind formarea profesională; Art. 196 - Planul de formare profesională; Art. 197 - Costurile formării profesionale; Art. 198 - Formarea profesională pe durata timpului de muncă; Art. 199 - Formarea profesională în afara timpului de muncă; Art. 200 - Obligațiile salariatului după finalizarea formării profesionale; Art. 201 - Acte adiționale la contractul individual de muncă privind formarea profesională; Art. 202 - Sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor de formare profesională; Art. 203 - Dispoziții specifice privind ucenicia la locul de muncă; Art. 204 - Dispoziții specifice privind stagiile de inserție profesională

Articolul 193 din Codul Muncii detaliază modalitățile concrete prin care se poate realiza formarea profesională a salariaților, oferind o listă exemplificativă și nu exhaustivă a acestor forme. Scopul principal al acestui articol este de a oferi flexibilitate angajatorilor și salariaților în alegerea metodelor de dezvoltare a competențelor profesionale. Se subliniază importanța atât a cursurilor organizate de angajator sau de furnizori specializați (naționali sau internaționali), cât și a formelor practice, direct legate de specificul locului de muncă, cum ar fi stagiile de adaptare, de practică, de specializare și ucenicia. Includerea 'formării individualizate' și a 'altor forme de pregătire convenite' reflectă o abordare modernă, adaptabilă nevoilor specifice ale fiecărui salariat și ale pieței muncii, permițând personalizarea procesului de învățare continuă. Acest articol, alături de celelalte dispoziții din Capitolul II al Titlului VI, fundamentează dreptul și obligația formării profesionale, esențiale pentru adaptabilitatea forței de muncă și competitivitatea economică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.