(1)
Sarcinile principale ale medicului de
medicină a muncii constau în:
a)prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b)supravegherea
efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în
muncă;
c)asigurarea
controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât
şi pe durata executării contractului individual de muncă.
(2)În vederea realizării
sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune
angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor
salariaţi, determinată de starea de sănătate a acestora.
(3)Medicul de medicină a muncii
este membru de drept în comitetul de securitate şi sănătate în
muncă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 189 din Codul Muncii statuează rolul fundamental și sarcinile specifice ale medicului de medicină a muncii, poziționându-l ca un actor cheie în sistemul de securitate și sănătate în muncă. Acesta are o triplă responsabilitate: a) prevenirea primară prin identificarea și eliminarea riscurilor care pot conduce la accidente de muncă și boli profesionale; b) supravegherea continuă a condițiilor de igienă și sănătate la locul de muncă, asigurând conformitatea cu normele legale și standardele profesionale; c) controlul medical al salariaților, atât la momentul angajării (pentru a evalua aptitudinea în muncă), cât și pe parcursul executării contractului individual de muncă (prin examene periodice, la reluarea activității etc.), pentru a monitoriza starea de sănătate și a preveni agravarea afecțiunilor legate de profesie. Alineatul (2) conferă medicului de medicina muncii o prerogativă importantă, aceea de a propune angajatorului măsuri de adaptare a locului sau felului muncii în funcție de starea de sănătate a salariatului, subliniind caracterul preventiv și adaptativ al activității sale. În fine, calitatea de membru de drept în comitetul de securitate și sănătate în muncă (CSSM), conform alin. (3), reconfirmă importanța expertizei medicale în cadrul acestui organism paritar, asigurând integrarea perspectivei medicale în deciziile privind politica de SSM a unității. Acest articol se completează cu dispozițiile Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă și ale Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, care detaliază cadrul normativ al activității de medicina muncii.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată