(1)

În cazul în care persoana selectată în

vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să

îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul

are obligaţia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare,

informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (3), precum şi

informaţii referitoare la:

a)ţara sau ţările, precum şi durata

perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în

străinătate;

b)moneda

în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi

modalităţile de plată;

c)prestaţiile

în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării

activităţii în străinătate;

d)condiţiile

de climă;

e)reglementările

principale din legislaţia muncii din acea ţară;

f)obiceiurile

locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea

sau siguranţa personală;

g)condiţiile

de repatriere a lucrătorului, după caz.

(2)Informaţiile prevăzute

la alin. (1) lit. a), b) şi c) trebuie să se regăsească

şi în conţinutul contractului individual de muncă.

(3)Dispoziţiile alin. (1) se completează

prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de

muncă în străinătate.