Art. 170: Codul Muncii

Art. 38 - Drepturi și obligații fundamentale; Art. 161 - Noțiunea de salariu; Art. 166 - Plata salariului; Art. 167 - Data plății salariului; Art. 272 - Nulitatea actelor juridice

Articolul 170 din Codul Muncii consacră un principiu fundamental al dreptului muncii românesc: indisponibilitatea drepturilor salariale. Această normă protejează salariatul, considerat partea economic dependentă în raportul de muncă, de eventualele presiuni sau abuzuri ale angajatorului. Chiar și în situația în care salariatul acceptă o plată parțială a salariului sau semnează acte de plată care nu reflectă integralitatea sumelor datorate, aceste acțiuni nu pot fi interpretate ca o renunțare valabilă la drepturile salariale integrale. Dispoziția subliniază caracterul imperativ al normelor legale și contractuale privind salarizarea, asigurând că drepturile salariale se cuvin în integralitatea lor și nu pot fi diminuate sau anulate prin acte de renunțare, fie ele explicite sau implicite, care ar contraveni legii sau contractului individual de muncă. Această prevedere este o aplicație specifică a principiului mai larg de non-renunțare la drepturile recunoscute de lege, prevăzut la Art. 38 din Codul Muncii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.