Art. 167: Codul Muncii

Art. 56 lit. d) Codul Muncii - Încetarea contractului individual de muncă de drept (prin deces); Art. 159 Codul Muncii - Noțiunea de salariu; Art. 164 Codul Muncii - Plata salariului (general); Art. 165 Codul Muncii - Data plății salariului; Art. 166 Codul Muncii - Locul plății salariului; Art. 168 Codul Muncii - Rețineri din salariu; Art. 170 Codul Muncii - Termenul de prescripție pentru drepturile salariale; Art. 1295-1308 Codul Civil - Mandatul; Art. 953-1163 Codul Civil - Moștenirea legală și testamentară

Articolul 167 din Codul Muncii reglementează modalitatea de plată a salariului, consacrând principiul plății directe către salariat. Acest principiu subliniază caracterul personal al dreptului la salariu. Excepția de la această regulă o constituie posibilitatea ca plata să fie efectuată către o persoană împuternicită de salariat, prin mandat expres, respectând condițiile de formă și fond ale dreptului comun. O prevedere esențială a acestui articol vizează situația decesului salariatului. În acest caz, drepturile salariale acumulate până la data decesului nu se pierd, ci se transmit anumitor categorii de persoane, într-o ordine strict ierarhică stabilită de legiuitorul muncii: soțul supraviețuitor, copiii majori, și apoi părinții defunctului. Această ordine reprezintă o derogare de la regulile generale ale succesiunii din Codul Civil, având un caracter special, de protecție socială a familiei salariatului decedat. Doar în lipsa acestor categorii de beneficiari, drepturile salariale intră în masa succesorală generală și sunt plătite celorlalți moștenitori, conform dispozițiilor dreptului comun în materie de succesiuni. Drepturile salariale neîncasate la data decesului reprezintă creanțe patrimoniale ale defunctului, iar regimul lor juridic este astfel clarificat pentru a evita litigii și a asigura o lichidare rapidă a acestora.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.