Art. 153^2: Concediul paternal

Legea nr. 210/1999 privind concediul paternal; Art. 39 Codul Muncii - Drepturile și obligațiile salariatului; Art. 40 Codul Muncii - Drepturile și obligațiile angajatorului; Art. 153 Codul Muncii - Dispoziții generale privind concediile; Art. 160 Codul Muncii - Concedii pentru formare profesională

Articolul 153^2 din Codul Muncii reglementează dreptul salariatului tată la concediu paternal, o măsură esențială de sprijinire a familiei și de încurajare a implicării paterne în îngrijirea noului-născut. Norma impune angajatorului o obligație expresă de a acorda acest concediu, la simpla solicitare scrisă a salariatului, fără a condiționa acest drept de vechimea în muncă sau de perioada de activitate prestată. Această prevedere subliniază caracterul necondiționat și fundamental al dreptului la concediu paternal, în contrast cu alte tipuri de concedii care pot depinde de anumite criterii de vechime. Articolul face trimitere explicită la Legea nr. 210/1999, care constituie actul normativ special ce detaliază condițiile de acordare, durata și modalitățile de exercitare a acestui drept, inclusiv posibilitatea prelungirii concediului în anumite situații. Prin această reglementare, legiuitorul român contribuie la promovarea egalității de șanse și la realizarea unui echilibru între viața profesională și cea de familie.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.