Art. 1531: Codul Muncii

Legea concediului paternal nr. 210/1999; Art. 39 Codul Muncii (Drepturile și obligațiile salariaților); Art. 40 Codul Muncii (Atribuțiile angajatorului); Art. 152^1 Codul Muncii (Concediul de odihnă anual suplimentar); Art. 153 Codul Muncii (Concedii fără plată); Art. 159 Codul Muncii (Concedii pentru evenimente familiale deosebite); Art. 160 Codul Muncii (Dispoziții comune privind concediile); Art. 296^1 Codul Muncii (Dispoziții tranzitorii și finale)

Articolul 153^1 din Codul Muncii, introdus în legislația națională ca urmare a transpunerii Directivei (UE) 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, reglementează două tipuri distincte de concedii: concediul paternal și concediul de îngrijitor. Concediul paternal, definit la alin. (1), este un drept al tatălui copilului nou-născut, menit să faciliteze implicarea acestuia în îngrijirea timpurie a copilului, condițiile specifice fiind stabilite de Legea concediului paternal nr. 210/1999. Pe de altă parte, concediul de îngrijitor, prevăzut la alin. (2), reprezintă o inovație legislativă esențială pentru flexibilizarea relațiilor de muncă, permițând salariaților să ofere îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie, în situații de probleme medicale grave. Alin. (3) clarifică noțiunea de „îngrijitor”, iar alin. (4) definește explicit cercul de rude (fiul, fiica, mama, tatăl, soțul/soția) care pot beneficia de acest sprijin. Aceste prevederi subliniază importanța echilibrului dintre viața profesională și cea privată și contribuie la consolidarea protecției sociale a salariaților în fața responsabilităților familiale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.