Art. 151: Codul Muncii

Art. 144 - Dreptul la concediul de odihnă anual; Art. 145 - Durata concediului de odihnă anual; Art. 146 - Programarea concediilor de odihnă; Art. 147 - Efectuarea concediului de odihnă; Art. 148 - Indemnizația de concediu; Art. 149 - Compensarea în bani a concediului neefectuat; Art. 150 - Concedii suplimentare; Art. 38 - Drepturile și obligațiile generale ale salariaților; Art. 40 - Atribuțiile angajatorului; Art. 253 - Răspunderea patrimonială a salariaților; Art. 254 - Răspunderea patrimonială a angajatorului

Articolul 151 din Codul Muncii reglementează două situații distincte de întrerupere a concediului de odihnă, protejând în mod explicit dreptul salariatului la repaus. Prima situație vizează întreruperea la cererea salariatului, condiționată de existența unor motive obiective, fără a le detalia, lăsând astfel loc interpretării cazuale. A doua situație, mult mai restrictivă și cu implicații financiare pentru angajator, se referă la rechemarea salariatului din concediu de către angajator. Această rechemare este permisă doar în cazuri excepționale: forță majoră sau interese urgente care impun prezența indispensabilă a salariatului la locul de muncă. Doctrina subliniază caracterul restrictiv al acestor motive, care trebuie să fie reale, grave și imprevizibile. În cazul rechemării de către angajator, legea impune o obligație strictă acestuia de a suporta integral toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale legate de revenirea la locul de muncă, precum și de a acoperi eventualele prejudicii suferite de salariat ca urmare a întreruperii concediului. Această prevedere are un rol compensatoriu și disuasiv, descurajând abuzurile din partea angajatorului și asigurând protecția financiară a salariatului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.