(1)Pentru
perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o
indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de
bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite
pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de
muncă.
(2)Indemnizaţia de concediu de
odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale
prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este
efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(3)Indemnizaţia de concediu de
odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5
zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 150 din Codul Muncii reglementează aspectele esențiale privind indemnizația aferentă concediului de odihnă, asigurând salariatului o stabilitate financiară pe durata perioadei de repaus. Alin. (1) stabilește principiul conform căruia indemnizația nu poate fi mai mică decât drepturile salariale permanente (salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) cuvenite pentru perioada respectivă, conform contractului individual de muncă. Această prevedere subliniază caracterul compensatoriu al indemnizației și protejează salariatul împotriva unei diminuări a veniturilor. Alin. (2) detaliază modalitatea de calcul a indemnizației, stabilind ca bază media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul, înmulțită cu numărul de zile de concediu. Acest mecanism de calcul urmărește o reflectare fidelă a veniturilor recente ale salariatului. În fine, alin. (3) impune angajatorului obligația de a plăti indemnizația de concediu cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea salariatului în concediu, garantând astfel disponibilitatea fondurilor necesare salariatului pentru perioada de repaus.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.