Art. 149: Efectuarea concediului de odihnă

Art. 144 - Dreptul la concediul de odihnă anual; Art. 145 - Durata concediului de odihnă anual; Art. 146 - Compensarea în bani a concediului de odihnă; Art. 148 - Programarea concediilor de odihnă; Art. 150 - Suspendarea concediului de odihnă; Art. 151 - Efectuarea concediului de odihnă în anul următor; Art. 152 - Rechemarea din concediu

Articolul 149 din Codul Muncii consacră principiul fundamental al efectuării în natură a concediului de odihnă anual, subliniind caracterul obligatoriu al acestuia pentru salariat, conform programării stabilite. Această dispoziție are ca scop protejarea dreptului la sănătate și la odihnă al angajatului, prevenind acumularea excesivă de zile de concediu și, implicit, transformarea acestora în compensații bănești, o practică interzisă de lege, cu excepția cazului în încetarea contractului individual de muncă (conform Art. 146). Textul introduce două categorii de excepții de la această regulă: situațiile expres prevăzute de lege (ex: concediul medical, concediul de maternitate, carantina) și motivele obiective. Aceste 'motive obiective' sunt lăsate la aprecierea circumstanțelor concrete și pot include, de exemplu, urgențe operaționale neprevăzute la nivelul unității, forța majoră, sau situații personale grave ale salariatului care împiedică efectuarea concediului. Doctrina subliniază că aceste excepții trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu submina scopul principal al concediului de odihnă, și că orice amânare sau întrerupere trebuie să respecte procedurile legale și să fie justificată corespunzător.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.