Art. 143: Codul Muncii

Art. 123 - Noțiunea și rolul contractului colectiv de muncă; Art. 124 - Nivelurile de negociere a contractelor colective de muncă; Art. 127 - Clauzele contractului colectiv de muncă; Art. 139 - Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează; Art. 140 - Compensarea muncii prestate în zilele de sărbătoare legală; Art. 144 - Dreptul la concediu de odihnă anual; Art. 145 - Durata concediului de odihnă anual; Art. 153 - Concedii pentru evenimente familiale deosebite; Art. 154 - Concediul fără plată

Articolul 143 din Codul Muncii reglementează posibilitatea stabilirii unor zile libere suplimentare, altele decât cele prevăzute expres de lege, prin intermediul contractului colectiv de muncă aplicabil. Această dispoziție subliniază principiul autonomiei colective în dreptul muncii, permițând partenerilor sociali (angajatori și sindicate/reprezentanți ai salariaților) să negocieze și să stabilească condiții de muncă mai favorabile decât cele minimale impuse de legislația națională. Astfel, contractul colectiv de muncă devine un izvor de drept secundar, dar esențial, în completarea și îmbunătățirea drepturilor salariaților. Articolul face tranziția de la reglementarea zilelor de sărbătoare legală (Art. 139-142) la secțiunea dedicată concediilor, în special concediului de odihnă anual, indicând rolul său de a extinde beneficiile salariaților în materie de timp liber, dincolo de prevederile legale imperative.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.