Art. 142: Compensarea muncii prestate în zilele de sărbătoare legală

Art. 140 - Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează; Art. 141 - Unități și locuri de muncă în care nu se întrerupe activitatea în zilele de sărbătoare legală; Art. 137 - Repausul săptămânal; Art. 138 - Compensarea muncii prestate în zilele de repaus săptămânal; Art. 160 - Salariul; Art. 161 - Salariul de bază, sporuri și indemnizații; Art. 165 - Sporuri

Articolul 142 din Codul Muncii reglementează regimul juridic special aplicabil muncii prestate în zilele de sărbătoare legală, stabilind o ordine prioritară a modalităților de compensare. Norma instituie, cu titlu principal, dreptul salariaților la compensarea muncii efectuate în aceste zile prin acordarea de timp liber corespunzător, în termen de 30 de zile de la data prestării activității. Această soluție reflectă caracterul de repaus al zilelor de sărbătoare legală și prioritatea acordată recuperării fizice și psihice a salariatului. Cu titlu subsidiar și excepțional, în situația în care, din motive justificate, nu este posibilă acordarea timpului liber, legiuitorul impune obligativitatea compensării financiare. Aceasta constă într-un spor la salariul de bază, care nu poate fi inferior procentului de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal. Prin această dispoziție, se asigură o descurajare a muncii în zilele de sărbătoare, iar atunci când aceasta este absolut necesară, se garantează o remunerație sporită, care să reflecte caracterul de excepție al activității și importanța zilelor de repaus. Articolul este indisolubil legat de Art. 140 și Art. 141, care definesc zilele de sărbătoare legală și, respectiv, categoriile de unități și locuri de muncă unde activitatea nu poate fi întreruptă în aceste zile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.