Art. 137: Codul Muncii

Art. 111 - Timpul de muncă; Art. 112 - Durata normală a timpului de muncă; Art. 114 - Durata maximă legală a timpului de muncă; Art. 115 - Munca de noapte; Art. 116 - Durata timpului de muncă pentru tinerii sub 18 ani; Art. 118 - Repartizarea timpului de muncă; Art. 119 - Evidența orelor de muncă; Art. 120 - Munca suplimentară; Art. 122 - Compensarea muncii suplimentare cu timp liber; Art. 123 - Compensarea muncii suplimentare cu spor la salariu; Art. 126 - Repausul zilnic; Art. 127 - Pauza de masă; Art. 128 - Perioadele de repaus; Art. 130 - Sărbători legale; Art. 131 - Acordarea de zile libere pentru evenimente deosebite; Art. 132 - Concediul de odihnă anual; Art. 242 - Regulamentul intern; Art. 243 - Contractul colectiv de muncă; Art. 244 - Clauze obligatorii în CCM; Art. 245 - Negocierea colectivă

Articolul 137 din Codul Muncii reglementează una dintre cele mai importante perioade de repaus din timpul de muncă, și anume repausul săptămânal. Norma generală stabilește un repaus de 48 de ore consecutive, acordat, de regulă, sâmbăta și duminica, subliniind importanța protejării sănătății și securității în muncă a salariaților. Legiuitorul anticipează însă situații excepționale, permițând derogări de la această regulă. Astfel, în cazul în care acordarea repausului în weekend ar afecta interesul public sau desfășurarea activității, repausul poate fi mutat în alte zile ale săptămânii, cu condiția stabilirii acestui aspect prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern. Această derogare este compensată printr-un spor salarial, asigurând o echitate pentru salariații afectați. O excepție și mai stringentă este cea a repausului săptămânal cumulat, permisă doar în situații de excepție, cu respectarea unor condiții stricte: o perioadă de activitate continuă de maximum 14 zile calendaristice, autorizarea prealabilă a Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) și acordul partenerilor sociali (sindicat sau reprezentanți ai salariaților). Salariații care beneficiază de repaus cumulat primesc o compensație dublă față de cea prevăzută pentru munca suplimentară, accentuând caracterul excepțional și oneros al acestei măsuri. Articolul echilibrează necesitatea asigurării repausului cu flexibilitatea cerută de anumite sectoare de activitate, instituind mecanisme de protecție și compensare pentru salariați.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.