(1)
În cazurile în
care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore,
salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în
condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau
prin regulamentul intern.
*) În interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1)
şi art. 254 alin. (3) şi (4) din Legea nr.
53/2003
- Codul muncii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un
act adiţional al acestuia, prin care este evaluată paguba
produsă angajatorului de salariat din vina şi în legătură
cu munca sa, este interzisă şi este sancţionată cu
nulitatea clauzei astfel negociate.
(2)Tinerii în vârstă de
până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel
puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de
muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
(3)Pauzele, cu excepţia
dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil
şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică
normală a timpului de muncă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 134 din Codul Muncii reglementează dreptul salariaților la pauze de masă și alte pauze, esențiale pentru sănătatea și securitatea în muncă, precum și pentru refacerea capacității de muncă. Alin. (1) stabilește regula generală conform căreia salariații cu o durată zilnică a timpului de muncă mai mare de 6 ore beneficiază de aceste pauze, condițiile specifice fiind determinate prin negociere colectivă (contractul colectiv de muncă aplicabil) sau unilateral de către angajator (regulamentul intern). Această flexibilitate permite adaptarea la specificul fiecărei activități.
Un aspect deosebit de important, evidențiat prin nota de subsol, este interdicția stipulării clauzelor penale în contractul individual de muncă sau în actele adiționale, pentru evaluarea anticipată a pagubei produse angajatorului din vina salariatului. Această interdicție, statuată prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, subliniază caracterul special al răspunderii patrimoniale în dreptul muncii, distinct de dreptul civil comun. Răspunderea salariatului este guvernată de principii specifice, care vizează protecția acestuia, iar evaluarea și recuperarea pagubei se realizează conform procedurilor prevăzute de art. 254 și următoarele din Codul Muncii, fără posibilitatea predeterminării forfetare a prejudiciului.
Alin. (2) instituie o normă de protecție specială pentru tinerii cu vârsta de până la 18 ani, acordându-le o pauză de masă obligatorie de cel puțin 30 de minute, dacă durata zilnică a timpului de muncă depășește 4 ore și jumătate. Această dispoziție reflectă preocuparea legiuitorului pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a minorilor angajați.
În fine, alin. (3) clarifică regimul juridic al pauzelor în raport cu timpul de muncă, stabilind principiul conform căruia acestea nu se includ în durata zilnică normală a timpului de muncă, decât dacă prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern se prevede expres contrariul. Aceasta înseamnă că, în general, pauzele sunt neplătite și nu se iau în considerare la calculul orelor lucrate efectiv, cu excepțiile menționate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată