(1)Munca

prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de

noapte.

(2)

Salariatul de noapte reprezintă, după caz:

a)salariatul

care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul

său zilnic de lucru;

b)salariatul

care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin

30% din timpul său lunar de lucru.

(3)Durata normală a timpului de

lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe

zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni

calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul

săptămânal.

(4)Durata normală a timpului de

lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se

desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă

nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore

decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în

contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în

care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în

contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

(5)În situaţia

prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde

perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de

noapte lucrate peste durata de 8 ore.

(6)Angajatorul care, în mod

frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre

aceasta inspectoratul teritorial de muncă.