Art. 123: Compensarea muncii suplimentare prin plată

Art. 120 - Munca suplimentară. Definiție; Art. 121 - Munca suplimentară. Limite; Art. 122 - Compensarea muncii suplimentare cu timp liber plătit; Art. 160 - Salariul. Noțiune; Art. 161 - Salariul. Elemente; Art. 166 - Salariul de bază, sporuri și indemnizații; Art. 17 - Contractul individual de muncă. Încheiere; Art. 229 - Contractul colectiv de muncă. Definiție; Art. 230 - Contractul colectiv de muncă. Părți

Articolul 123 din Codul Muncii reglementează modalitatea subsidiară de compensare a muncii suplimentare, respectiv prin plată, în situația în care compensarea prin ore libere plătite, prevăzută de Art. 122 alin. (1), nu este posibilă în luna următoare efectuării muncii suplimentare. Această dispoziție legală subliniază caracterul excepțional al remunerării monetare a orelor suplimentare, prioritatea fiind acordată timpului liber. Alin. (2) stabilește un cadru imperativ pentru sporul acordat, impunând un prag minim de 75% din salariul de bază al salariatului, prag ce nu poate fi diminuat prin negociere. Negocierea cu privire la spor poate avea loc fie la nivel de contract colectiv de muncă, fie, în lipsa acestuia sau pentru aspecte nespecificate, la nivel de contract individual de muncă, respectând însă limita minimă legală. Această reglementare are rolul de a descuraja prestarea excesivă a muncii suplimentare și de a asigura o compensare adecvată efortului depus de salariat, protejând astfel drepturile fundamentale ale acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.