Art. 121: Munca suplimentară

Art. 114 - Durata normală a timpului de muncă; Art. 115 - Repartizarea timpului de muncă în cazul muncii în schimburi; Art. 120 - Munca suplimentară; Art. 122 - Compensarea muncii suplimentare; Art. 123 - Munca suplimentară la locurile de muncă cu condiții deosebite; Art. 124 - Interzicerea muncii suplimentare pentru tinerii sub 18 ani

Articolul 121 din Codul Muncii reglementează condițiile esențiale și limitele efectuării muncii suplimentare, subliniind caracterul său excepțional. Norma impune ca munca suplimentară să fie prestată la solicitarea angajatorului și în conformitate cu limitele prevăzute de art. 114 sau 115, referitoare la durata timpului de muncă. Alineatul (2) instituie o interdicție fermă a depășirii acestor limite, excepțiile fiind strict limitate la cazurile de forță majoră sau lucrări urgente esențiale pentru prevenirea ori înlăturarea consecințelor unor accidente. O contribuție doctrinară și jurisprudențială importantă este adusă de Decizia HP nr. 78/2024 a ÎCCJ, care clarifică faptul că activitatea prestată de judecători în condițiile unei scheme de personal incomplete nu se încadrează în noțiunea de muncă suplimentară conform art. 120 alin. (1) din Codul Muncii. Această decizie subliniază necesitatea unei interpretări restrictive a dispozițiilor privind munca suplimentară și a condițiilor de compensare a acesteia, evitând extinderea nejustificată a conceptului la situații care, deși implică un efort sporit, nu îndeplinesc rigorile legale ale muncii suplimentare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.