(1)Durata

maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48

de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

(2)Prin excepţie, durata

timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi

prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia

ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă

de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe

săptămână.

(3)Pentru anumite

activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de

muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă

respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să

nu depăşească 6 luni.

(4)Sub rezerva respectării

reglementărilor privind protecţia sănătăţii

şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive

obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de

muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de

referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de

referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12

luni.

(5)La stabilirea perioadelor de

referinţă prevăzute la alin. (2)-(4) nu se iau în calcul durata

concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a

contractului individual de muncă.

(6)Prevederile alin. (1)-(4) nu se

aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.