Art. 111: Codul Muncii

Art. 112 - Durata normală a timpului de muncă; Art. 116 - Munca suplimentară; Art. 117 - Repartizarea timpului de muncă; Art. 120 - Repausul zilnic; Art. 122 - Repausul săptămânal; Art. 132 - Evidența timpului de muncă; Art. 139 - Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează

Articolul 111 din Codul Muncii are un rol fundamental, stabilind definițiile esențiale ale unor concepte cheie în dreptul muncii: 'timpul de muncă', 'programul de muncă' și 'modelul de organizare a muncii'. 'Timpul de muncă' este definit lato sensu, incluzând nu doar prestarea efectivă a muncii, ci și perioada în care salariatul se află la dispoziția angajatorului, îndeplinindu-și sarcinile conform actelor normative și contractuale. Această definiție amplă stă la baza calculului duratei muncii și a orelor suplimentare. 'Programul de muncă' reprezintă concretizarea 'timpului de muncă', referindu-se la intervalele orare și zilele specifice de lucru. În fine, 'modelul de organizare a muncii' este o noțiune mai largă, vizând structura generală și repartizarea timpului de muncă stabilită de angajator (ex: ture, program flexibil, etc.). Articolul subliniază caracterul normativ al contractului individual de muncă, al contractului colectiv de muncă și al legislației în vigoare în stabilirea și reglementarea acestor aspecte.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.