Art. 11: Codul Muncii

Art. 4 - Izvoarele dreptului muncii; Art. 8 - Aplicarea principiului favorabilității; Art. 10 - Definiția contractului individual de muncă; Art. 16 - Clauzele obligatorii ale contractului individual de muncă; Art. 38 - Nulitatea clauzelor; Art. 229 - Noțiune (Contractul colectiv de muncă)

Articolul 11 din Codul Muncii consacră un principiu fundamental al dreptului muncii: imperativitatea normelor legale și a celor stabilite prin contractele colective de muncă în raport cu contractul individual de muncă. Această prevedere subliniază caracterul de ordine publică al legislației muncii și al normelor colective, interzicând derogarea în minus de la drepturile minime stabilite prin acte normative sau prin contracte colective de muncă. Astfel, orice clauză a contractului individual de muncă ce ar contraveni acestor prevederi sau ar stabili drepturi sub nivelul minim garantat este nulă de drept, chiar dacă ar fi acceptată de salariat. Articolul protejează salariatul, considerat partea slabă a raportului de muncă, asigurându-i un nivel minim de garanții sociale și economice, și reflectă principiul *favor laboratoris* (principiul favorabilității), care impune aplicarea normei celei mai avantajoase pentru salariat în caz de concurs de norme.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.