Contractul
individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană
fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca
pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau
juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
*) În interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1)
şi art. 254 alin. (3) şi (4) din Legea nr.
53/2003
- Codul muncii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un
act adiţional al acestuia, prin care este evaluată paguba
produsă angajatorului de salariat din vina şi în legătură
cu munca sa, este interzisă şi este sancţionată cu
nulitatea clauzei astfel negociate.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 10 din Codul Muncii definește esența contractului individual de muncă (CIM), stabilind elementele sale constitutive fundamentale: părțile (salariatul și angajatorul), obiectul (prestarea muncii) și contraprestația (salariul). Un element definitoriu, subliniat de sintagma 'pentru și sub autoritatea unui angajator', este subordonarea juridică, care diferențiază CIM de alte tipuri de contracte civile de prestări servicii. Natura juridică a CIM este aceea de contract consensual, sinalagmatic, oneros și intuitu personae.
Nota *) adăugată articolului, rezultată dintr-o Decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (RIL), clarifică o problemă importantă de dreptul muncii: interdicția absolută a stipulării clauzelor penale în contractul individual de muncă sau în actele adiționale ale acestuia. Această interdicție vizează clauzele prin care se evaluează anticipat paguba produsă angajatorului de salariat din vina sa și în legătură cu munca. Rațiunea acestei interdicții rezidă în caracterul de ordine publică al normelor de dreptul muncii și în specificitatea răspunderii patrimoniale a salariatului, reglementată distinct prin art. 254 și următoarele din Codul Muncii. Sancțiunea aplicată unei astfel de clauze este nulitatea absolută, ceea ce înseamnă că aceasta este considerată ca nefiind niciodată stipulată, iar angajatorul trebuie să urmeze procedura legală de recuperare a prejudiciului efectiv, conform dispozițiilor speciale ale Codului Muncii, fără a putea invoca o evaluare prealabilă a pagubei.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.