Art. 997: Garanţiile şi asigurările

Art. 984 - Noțiunea liberalității; Art. 993 - Condițiile sarcinii; Art. 994 - Executarea sarcinii; Art. 1000 - Neexecutarea sarcinii; Art. 1001 - Revocarea donației pentru neexecutarea sarcinii; Art. 1066 - Revocarea legatelor; Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1170 - Libertatea contractuală; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 2199 - Noțiunea contractului de asigurare; Art. 2242 - Noțiunea garanției reale; Art. 2321 - Garanții personale

Articolul 997 din Codul Civil conferă dispunătorului (donator sau testator) o prerogativă esențială: aceea de a impune instituitului (donatar sau legatar) constituirea de garanții sau încheierea unor contracte de asigurare. Această prevedere acționează ca o măsură preventivă de securitate juridică, având rolul de a asigura executarea corespunzătoare și la termen a sarcinii impuse printr-o liberalitate. Sarcina reprezintă o modalitate a liberalităților, concretizată într-o obligație impusă gratificatului, ce poate profita dispunătorului, gratificatului însuși, unui terț sau chiar interesului public. Prin solicitarea unor garanții (fie ele personale, precum fideiusiunea, fie reale, cum ar fi ipoteca) sau prin impunerea încheierii unui contract de asigurare, dispunătorul se protejează eficient împotriva riscului de neexecutare a sarcinii, conferind astfel stabilitate, forță juridică și previzibilitate actului de liberalitate. Această posibilitate subliniază caracterul obligatoriu al sarcinii și oferă mijloace juridice concrete pentru realizarea deplină a voinței dispunătorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.