Art. 992: Simulaţia

Art. 988 alin. (2) - Incapacități de a dispune sau de a primi prin liberalități; Art. 990 - Incapacitățile speciale de a primi prin liberalități; Art. 991 - Persoanele interpuse; Art. 1247 - Cazurile de nulitate relativă; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 984 - Definiția liberalității; Art. 986 - Donația; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 992 din Codul Civil reglementează cazuri specifice de sancționare cu nulitate relativă a liberalităților, reprezentând o aplicație a teoriei simulației în materia liberalităților. Prin acest text, legiuitorul sancționează încercările de eludare a normelor imperative referitoare la capacitatea de a primi liberalități sau a regulilor de formă și fond ale acestora. Primul alineat stabilește că sancțiunea nulității relative, prevăzută de articolele 988 alin. (2), 990 și 991, se aplică în două situații distincte: liberalitățile deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros și liberalitățile făcute prin persoane interpuse. Ambele ipoteze reprezintă forme de simulație, prin care părțile urmăresc să ascundă o liberalitate sub aparența unui alt act juridic (contractul cu titlu oneros) sau să o realizeze indirect, prin intermediul unei persoane care nu are interdicția de a primi liberalitatea. Alineatul al doilea instituie o prezumție legală relativă (juris tantum) cu privire la calitatea de persoană interpusă, enumerând expres categoriile de persoane (ascendenții, descendenții și soțul persoanei incapabile de a primi liberalități, precum și ascendenții și descendenții soțului acestei persoane) care sunt considerate a fi interpuse până la proba contrară. Această prezumție facilitează proba simulației pentru persoanele interesate, inversând sarcina probei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.