(1)Starea civilă se

dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces

întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi

prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

(2)Actele de stare civilă sunt

înscrisuri autentice şi fac dovada până la înscrierea în fals, pentru

ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de

stare civilă, şi, până la proba contrară, pentru celelalte

menţiuni.

(3)Hotărârea

judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei

persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o

nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.

(4)Dacă printr-o hotărâre

judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei

persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară

este admisă o acţiune prin care s-a contestat starea civilă

astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data

rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri.