Art. 989: Desemnarea beneficiarului liberalităţii

Art. 984 - Capacitatea de a dispune și de a primi prin liberalități; Art. 990 - Calitățile cerute beneficiarului liberalității; Art. 1009 - Incapacitatea de a primi liberalități a medicilor și farmaciștilor; Art. 1010 - Incapacitatea personalului de asistență religioasă; Art. 1011 - Incapacitatea mandatarului și a interpretului; Art. 1012 - Liberalități făcute prin persoane interpuse; Art. 1013 - Dovada simulării; Art. 1014 - Deghizarea liberalităților; Art. 1020 - Cauzele de revocare a donațiilor; Art. 1034 - Interpretarea dispozițiilor testamentare; Art. 1040 - Obiectul legatului; Art. 1041 - Desemnarea legatarului; Art. 1247 - Cazurile de nulitate absolută; Art. 1254 - Obiectul contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1325 - Efectele nulității

Articolul 989 din Codul Civil reglementează esențiala condiție de validitate a liberalităților referitoare la determinarea beneficiarului, impunând certitudinea acestuia sau a criteriilor de determinare. Alineatul (1) stabilește principiul fundamental conform căruia dispunătorul trebuie să identifice în mod clar beneficiarul liberalității sau, alternativ, să prevadă criterii obiective și suficient de precise pe baza cărora beneficiarul să poată fi determinat la momentul la care liberalitatea își produce efectele juridice. Nerespectarea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea absolută, accentuând importanța certitudinii subiectului gratificat pentru validitatea actului de dispoziție cu titlu gratuit. Această normă are caracter de ordine publică, având ca scop preîntâmpinarea oricărei arbitrarietăți în desemnarea beneficiarului și asigurarea unei voințe clare a dispunătorului. Alineatul (2) introduce o excepție notabilă, permițând ca beneficiarul unei liberalități să fie o persoană care nu există la data întocmirii actului juridic. Această posibilitate este condiționată de realizarea liberalității în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina explicită pentru aceasta de a transmite obiectul liberalității beneficiarului final imediat ce existența sa va fi posibilă. Această dispoziție facilitează liberalitățile făcute în beneficiul persoanelor viitoare, cum ar fi un copil încă nenăscut (dar conceput la momentul deschiderii succesiunii) sau o entitate juridică ce urmează a fi înființată, prin intermediul unei persoane interpuse care acționează ca un 'depozitar' temporar al bunului. Alineatul (3) reafirmă caracterul strict personal al voinței de a gratifica. Dispunătorului îi este interzis, sub sancțiunea nulității absolute, să delege unui terț dreptul de a desemna beneficiarul liberalității sau de a stabili obiectul acesteia. Această interdicție asigură că elementele esențiale ale liberalității (subiectul și obiectul) rămân sub controlul exclusiv al dispunătorului. O excepție expresă este prevăzută pentru legatele testamentare, unde repartizarea bunurilor deja transmise prin legat către persoane desemnate *deja* de testator poate fi lăsată la aprecierea unui terț (de exemplu, un executor testamentar). Această excepție vizează modalități de execuție, nu o decizie fundamentală privind cui și ce se lasă. În final, alineatul (4) validează liberalitatea făcută unei persoane desemnate de dispunător, însă grevată de o sarcină în favoarea unei terțe persoane. Această a treia persoană poate fi aleasă fie de gratificat (donatar/legatar), fie de un terț desemnat, la rândul său, de către dispunătorul inițial. Această prevedere clarifică distincția dintre delegarea desemnării beneficiarului principal (interzisă) și delegarea desemnării beneficiarului unei sarcini (permisă), subliniind flexibilitatea legii în privința modalităților accesorii ale liberalităților, atâta timp cât voința principală a dispunătorului rămâne clar definită.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.