(1)Soţul supravieţuitor

care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă

locuinţă corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un

drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data deschiderii

moştenirii, dacă această casă face parte din bunurile

moştenirii.

(2)Dreptul de abitaţie este

gratuit, inalienabil şi insesizabil.

(3)Oricare dintre moştenitori

poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa

nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie

schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia

soţului supravieţuitor o altă locuinţă

corespunzătoare.

(4)Dreptul de abitaţie se

stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii

moştenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea

termenului de un an, în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor.

(5)Toate litigiile cu privire la

dreptul de abitaţie reglementat prin prezentul articol se

soluţionează de către instanţa competentă să

judece partajul moştenirii, care va hotărî de urgenţă, în

camera de consiliu.