(1)

Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a)persoana

condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva

celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă,

fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca

urmare moartea victimei;

b)persoana

care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a

falsificat testamentul defunctului;

c)persoana

care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă

moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce

testamentul.

(2)Sub sancţiunea

decăderii, orice succesibil poate cere instanţei

judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la

data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act

de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul

reclamant.

(3)Dacă hotărârea de

condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se

pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un

an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare.

(4)Atunci când condamnarea pentru

faptele menţionate la alin. (1) lit. a) este împiedicată prin decesul

autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii

penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate

printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În

acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a

condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea

moştenirii.

(5)În cazurile prevăzute la

alin. (1) lit. b) şi c), termenul de un an curge de la data când

succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această

dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

(6)Comuna, oraşul sau,

după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau

bunurile la data deschiderii moştenirii poate introduce acţiunea

prevăzută la alin. (2), în cazul în care, cu excepţia autorului

uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1), nu mai există alţi

succesibili. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod

corespunzător.