Art. 958: Nedemnitatea de drept

Art. 651 - Momentul deschiderii moștenirii; Art. 957 - Cazurile de nedemnitate; Art. 959 - Nedemnitatea judiciară; Art. 960 - Efectele nedemnității; Art. 961 - Moștenirea rudelor nedemnului; Art. 962 - Iertarea nedemnului

Articolul 958 din Codul Civil reglementează expres 'nedemnitatea de drept', o sancțiune civilă cu caracter personal, menită să excludă de la moștenire persoanele care au săvârșit fapte de o gravitate extremă împotriva 'de cuius-ului' (persoana care lasă moștenirea) sau a altor succesibili. Aceasta operează automat (ope legis), fără a fi necesară o hotărâre judecătorească prealabilă care să o declare, ci doar una care să o constate. Cazurile vizate sunt limitativ prevăzute: săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a ucide pe cel ce lasă moștenirea (lit. a) sau pe un alt succesibil care ar fi înlăturat sau restrâns vocația făptuitorului, înainte de deschiderea moștenirii (lit. b). Esențială este existența unei hotărâri penale definitive de condamnare. Cu toate acestea, în spiritul protejării ordinii publice și a moralității, legiuitorul a prevăzut o excepție în alin. (2): dacă condamnarea penală este împiedicată de cauze precum decesul autorului, amnistia sau prescripția răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă faptele au fost confirmate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. Constatarea nedemnității de drept poate fi cerută oricând, de orice persoană interesată, sau chiar din oficiu de instanța de judecată ori de notarul public, pe baza hotărârii judecătorești relevante. Spre deosebire de nedemnitatea judiciară (Art. 959), cea de drept nu poate fi iertată de către 'de cuius', subliniind caracterul de dispoziție de ordine publică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.