(1)Moştenirea unei persoane se

deschide în momentul decesului acesteia.

(2)Moştenirea se deschide la

ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu

certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea

judecătorească declarativă de moarte rămasă

definitivă.

(3)Dacă ultimul domiciliu al

defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României,

moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în

circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în

această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al

celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul

succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii

este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu

condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri

mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul

succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii

moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi

sesizat.

(4)Dispoziţiile alin. (3) se

aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în

vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa

judecătorească.