(1)Tezaurul este orice bun mobil
ascuns sau îngropat, chiar involuntar, în privinţa căruia nimeni nu
poate dovedi că este proprietar.
(2)Dreptul de proprietate asupra
tezaurului descoperit într-un bun imobil sau într-un bun mobil aparţine,
în cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului mobil în care a
fost descoperit şi descoperitorului.
(3)Dispoziţiile prezentului
articol nu se aplică bunurilor mobile culturale, calificate astfel
potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor
cercetări arheologice sistematice, şi nici acelor bunuri care,
potrivit legii, fac obiectul proprietăţii publice.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 946 din Codul Civil reglementează un mod originar de dobândire a proprietății asupra tezaurului, o formă particulară de ocupațiune. Tezaurul este definit restrictiv ca un bun mobil ascuns sau îngropat, pentru care nu se poate dovedi proprietarul, indiferent dacă ascunderea a fost voluntară sau involuntară. Elementul esențial este anonimitatea proprietarului, diferențiind tezaurul de bunurile pierdute sau abandonate. Regulă generală stabilește o coproprietate legală și forțată, în cote egale, între descoperitor și proprietarul bunului (imobil sau mobil) în care tezaurul a fost găsit. Această împărțire reprezintă o soluție echitabilă între contribuția la descoperire și dreptul proprietarului locului descoperirii. Alineatul (3) introduce o excepție fundamentală: normele privind tezaurul nu se aplică bunurilor mobile culturale protejate de legi speciale (e.g., Legea 182/2000 privind patrimoniul cultural național mobil), indiferent dacă sunt descoperite fortuit sau prin cercetări arheologice sistematice, și nici bunurilor care, prin natura lor, fac parte din proprietatea publică. Aceste categorii de bunuri sunt supuse unui regim juridic derogatoriu, specific, dictat de interesul public superior de protejare a patrimoniului cultural și a bunurilor de uz public.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.