(1)Bunul sau preţul

obţinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, dacă

acesta îl pretinde, sub sancţiunea decăderii, în termenul

prevăzut la art. 942 alin. (2) teza a II-a, însă nu mai înainte de a

se achita cheltuielile legate de păstrarea bunului.

(2)De asemenea, în cazul bunurilor

cu valoare comercială, proprietarul este obligat să

plătească găsitorului o recompensă reprezentând a zecea

parte din preţ sau din valoarea actuală a bunului. Obligaţia de

plată a recompensei nu există în cazul prevăzut la art. 943,

dacă găsitorul este persoana care deţine spaţiul ori un

reprezentant sau un angajat al acesteia.

(3)În cazul în care proprietarul a

făcut o ofertă publică de recompensă, găsitorul are

dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin această

ofertă şi recompensa fixată de lege ori stabilită de

către instanţa judecătorească.

(4)Dacă bunul ori preţul

nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucru

fără stăpân şi remis găsitorului pe bază de

proces-verbal. În acest caz, găsitorul dobândeşte dreptul de

proprietate prin ocupaţiune. Dovada ocupaţiunii se poate face prin

procesul-verbal menţionat sau prin orice alt mijloc de probă.

(5)Dacă găsitorul

refuză să preia bunul sau preţul, acesta revine comunei,

oraşului sau municipiului pe teritoriul căruia a fost găsit

şi intră în domeniul privat al acesteia.