Art. 937: Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 546 - Accesorii; Art. 555 - Conţinutul dreptului de proprietate privată; Art. 563 - Acţiunea în revendicare; Art. 564 - Acţiunea în revendicare a bunurilor mobile; Art. 916 - Noţiune (posesie); Art. 917 - Exercitarea posesiei (posesie); Art. 918 - Dobândirea şi pierderea posesiei (posesie); Art. 920 - Posesia de bună-credinţă (posesie); Art. 921 - Condiţiile bună-credinţe (posesie); Art. 930 - Dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune (principiu similar pentru imobile); Art. 935 - Efectele posesiei de bună-credinţă (fructe, cheltuieli); Art. 703 - Noţiunea de uzufruct; Art. 749 - Noţiunea de uz

Articolul 937 din Codul Civil reglementează un mod originar de dobândire a proprietății mobiliare, prin posesia de bună-credință, consacrând principiul fundamental potrivit căruia 'posesia de bună-credință valorează titlu'. Această dispoziție asigură securitatea dinamică a circuitului civil, protejând dobânditorul diligent. Condițiile cumulative pentru operarea acestui mecanism juridic sunt: existența unui act translativ de proprietate cu titlu oneros, având ca obiect un bun mobil corporal; dobânditorul să fie de bună-credință la momentul intrării în posesia efectivă a bunului (ignorând faptul că înstrăinătorul nu era proprietar); și ca actul juridic să fie încheiat cu un neproprietar (achiziție a non domino). Legiuitorul instituie o excepție importantă pentru bunurile pierdute sau furate, care pot fi revendicate de la posesorul de bună-credință într-un termen de decădere de 3 ani de la data pierderii stăpânirii materiale. Un regim special este prevăzut pentru bunurile pierdute sau furate achiziționate dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obișnuit bunuri de același fel (târguri, magazine) sau adjudecate la licitație publică: în aceste cazuri, posesorul de bună-credință beneficiază de un drept de retenție, putând refuza restituirea bunului până la indemnizarea integrală a prețului plătit vânzătorului. Articolul exclude de la aplicare bunurile mobile care sunt accesorii unui imobil și extinde, prin analogie, aplicabilitatea sa la dobândirea drepturilor de uzufruct și de uz asupra bunurilor mobile, reflectând importanța protejării aparenței în drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.