Art. 935: Prezumţia de titlu de proprietate

Art. 921 - Noţiunea de posesie; Art. 923 - Calităţile posesiei; Art. 929 - Prezumţia de proprietate; Art. 930 - Prezumţia de bună-credinţă; Art. 936 - Efectele posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile; Art. 937 - Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă; Art. 938 - Excepţii; Art. 557 - Modurile de dobândire a dreptului de proprietate; Art. 560 - Dovada dreptului de proprietate; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2515 - Prezumţiile

Articolul 935 din Codul Civil instituie o prezumție legală relativă (iuris tantum) conform căreia oricine deține posesia unui bun mobil este prezumat a avea un titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate asupra acelui bun. Această prezumție are rolul de a facilita proba dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile, pentru care, spre deosebire de imobile, nu există, de regulă, formalități de publicitate. Efectul practic al prezumției este răsturnarea sarcinii probei: cel ce contestă dreptul de proprietate al posesorului va trebui să dovedească contrariul (de exemplu, că bunul i-a fost furat sau pierdut, sau că posesorul nu are un titlu valabil). Această dispoziție funcționează ca o regulă de probațiune și este fundamentală pentru securitatea circuitului civil, permițând o circulație rapidă și eficientă a bunurilor mobile. Deși strâns legat de regimul posesiei de bună-credință (reglementat de Art. 936 și Art. 937), Art. 935 stabilește o prezumție generală de titlu, chiar și în absența bună-credinței inițiale, prezumție ce poate fi însă combătută.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.