Art. 93: Cazuri speciale

Art. 86 - Noțiunea domiciliului; Art. 87 - Felurile domiciliului; Art. 92 - Domiciliul minorului și al persoanei puse sub interdicție judecătorească; Art. 397 - Ocrotirea minorului și a persoanei puse sub interdicție judecătorească; Art. 398 - Autoritatea părintească; Art. 400 - Măsuri de protecție; Art. 401 - Măsura plasamentului; Art. 402 - Durata și efectele plasamentului

Articolul 93 din Codul Civil instituie o normă specială referitoare la domiciliul copilului care beneficiază de măsuri de protecție, reprezentând o derogare de la principiul general prevăzut de Art. 92 C. civ., conform căruia domiciliul minorului este la părinții săi sau la tutore. Această dispoziție vizează situațiile în care copilul este lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintească și este supus unei măsuri de protecție specială, cum ar fi plasamentul. Domiciliul legal al acestui copil se stabilește la entitatea (instituție, familie sau persoane) căreia i-a fost încredințat prin decizie legală. Rațiunea acestei norme rezidă în necesitatea de a asigura stabilitatea și continuitatea mediului de viață al minorului vulnerabil, precum și de a reflecta realitatea juridică și faptică a locului unde copilul își are centrul principal de interese și beneficiază de îngrijire. Această reglementare este în deplină concordanță cu principiul interesului superior al copilului, care guvernează întreaga legislație în materia protecției minorilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.