Art. 925: Clandestinitatea

Art. 917 - Posesia; Art. 921 - Caracterele posesiei; Art. 922 - Discontinuitatea; Art. 923 - Violența; Art. 924 - Precarietatea; Art. 926 - Viciile posesiei; Art. 927 - Efectele posesiei; Art. 928 - Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă; Art. 930 - Uzucapiunea imobiliară; Art. 931 - Uzucapiunea tabulară; Art. 932 - Termenul uzucapiunii

Articolul 925 din Codul Civil definește clandestinitatea ca fiind unul dintre viciile posesiei, alături de discontinuitate, violență și precarietate. Conform textului legal, posesia este clandestină atunci când se exercită într-un mod care nu permite cunoașterea sa, adică în secret, pe furiș, fără știrea celui împotriva căruia curge termenul de uzucapiune sau a altor persoane interesate (de regulă, proprietarul sau titularul altui drept real). Acest viciu contravine caracterului public al posesiei, care este o condiție esențială pentru ca posesia să fie considerată utilă și să poată produce efecte juridice, în special dobândirea proprietății prin uzucapiune. Clandestinitatea este considerată un viciu relativ, deoarece poate fi invocată doar de către persoana față de care posesia a fost exercitată în ascuns, nu și de terți. De asemenea, este un viciu temporar, încetând din momentul în care posesia devine publică și, prin urmare, cunoașterea ei devine posibilă. Spre deosebire de violență, care afectează caracterul pașnic al posesiei, clandestinitatea vizează lipsa de publicitate și transparență a exercițiului posesiei. În practică, clandestinitatea este mai ușor de identificat în cazul bunurilor mobile, unde posesia poate fi mai ușor disimulată, în timp ce posesia bunurilor imobile tinde să fie, prin natura sa, mai vizibilă și, în plus, este supusă regimului de publicitate imobiliară prin Cartea Funciară.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.