Art. 924: Violenţa

Art. 918 - Viciile posesiei; Art. 919 - Posesia discontinuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar; Art. 923 - Tulburarea posesiei; Art. 925 - Clandestinitatea; Art. 926 - Precarietatea; Art. 949 - Acţiunea posesorie în complangere; Art. 950 - Acţiunea posesorie în reintegrare; Art. 951 - Termenul de exercitare a acţiunilor posesorii; Art. 555 - Conţinutul dreptului de proprietate privată; Art. 1217 - Violența (Viciile de consimțământ)

Articolul 924 din Codul Civil definește violența ca un viciu al posesiei, afectând calitatea acesteia și transformând-o într-o posesie viciată, ce nu poate conduce la uzucapiune pe durata persistenței viciului. Posesia este considerată tulburată prin violență atât timp cât este dobândită sau conservată prin acte de constrângere, fie de natură fizică (ex: deposedarea forțată, agresiunea), fie morală (ex: amenințări, intimidare). Un element esențial, explicitat de text, este caracterul neprovocat al violenței; dacă actele de violență ar fi o replică la o provocare prealabilă din partea unei alte persoane, viciul nu s-ar reține în sarcina celui care ripostează. Violența este un viciu relativ, invocabil doar de către cel împotriva căruia s-a exercitat, și temporar, în sensul că posesia încetează să mai fie violentă odată cu încetarea actelor de constrângere, putând deveni utilă ulterior. Acest viciu face ca posesia să nu îndeplinească una dintre condițiile esențiale pentru a fi utilă (caracterul netulburat), condiție necesară pentru exercitarea acțiunilor posesorii sau pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.