Art. 923: Discontinuitatea

Art. 917 - Noțiunea posesiei; Art. 918 - Exercitarea puterii de fapt; Art. 921 - Caracterele posesiei utile; Art. 922 - Viciile posesiei; Art. 924 - Violența; Art. 925 - Clandestinitatea; Art. 930 - Dobândirea proprietății imobiliare prin uzucapiunea tabulară; Art. 931 - Dobândirea proprietății imobiliare prin uzucapiunea extratabulară; Art. 932 - Termenul uzucapiunii

Articolul 923 din Codul Civil definește discontinuitatea ca fiind unul dintre viciile posesiei, alături de violență și clandestinitate. Acest viciu se referă la exercitarea necorespunzătoare, cu intermitențe anormale, a puterii de fapt asupra bunului, în raport cu natura specifică a acestuia. Spre deosebire de o simplă încetare temporară a actelor de posesie, discontinuitatea implică o lipsă de regularitate în manifestările posesorului, indicând o voință șovăitoare sau o neglijență în menținerea controlului asupra bunului. Aprecierea caracterului 'anormal' al intermitențelor este o chestiune de fapt, lăsată la latitudinea instanței, care va ține cont de tipul bunului (ex: un teren agricol necesită acte de posesie diferite față de un teren forestier sau o locuință). Posesia afectată de discontinuitate nu este o posesie utilă în sensul legii și, prin urmare, nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Acest viciu este relativ, putând fi invocat doar de persoana interesată, și temporar, încetând odată cu reluarea exercitării normale a posesiei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.