Art. 921: Încetarea posesiei

Art. 916 - Noțiunea de posesie; Art. 917 - Viciile posesiei; Art. 918 - Detenția precară; Art. 889 alin. (2) - Efectul înscrierii în cartea funciară; Art. 562 - Abandonul bunului mobil; Art. 880 - Renunțarea la dreptul de proprietate asupra imobilelor; Art. 949 - Acțiunea în complângere; Art. 950 - Acțiunea în reintegrare; Art. 863 - Trecerea în proprietate publică; Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată

Articolul 921 din Codul Civil enumeră limitativ modurile de încetare a posesiei, reflectând pierderea elementului material (corpus), a elementului intențional (animus), sau a ambelor. Fiecare caz presupune o anumită modalitate prin care posesorul nu mai exercită controlul de fapt asupra bunului cu intenția de a se comporta ca proprietar sau titular al unui alt drept real. Litera a) vizează **transformarea posesiei în detenție precară**, caz în care *animus possidendi* dispare, posesorul devenind un simplu detentor precar, recunoscând dreptul superior al altuia. Litera b) se referă la **înstrăinarea bunului**, moment în care posesia se transferă către noul dobânditor. Litera c) acoperă **abandonarea bunului mobil** (prin simpla părăsire) sau **renunțarea la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil** (prin înscrierea declarației în cartea funciară), ambele fiind acte unilaterale, voluntare de renunțare la starea de posesie. Litera d) se referă la **pieirea bunului**, situație în care obiectul posesiei dispare fizic, făcând imposibilă exercitarea oricărui control asupra acestuia. Literele e) și f) privesc **trecerea bunului în proprietate publică** sau **dobândirea dreptului de proprietate de către o unitate administrativ-teritorială** conform art. 889 alin. (2) C. civ., cazuri în care posesia privată încetează prin efectul legii sau al actului juridic de dobândire a proprietății de către stat sau UAT. În fine, litera g) reglementează **deposedarea**, însă posesia încetează efectiv doar dacă posesorul rămâne lipsit de stăpânirea bunului mai mult de un an. Acest termen de un an este esențial, deoarece el reprezintă și termenul de prescripție pentru exercitarea acțiunilor posesorii, după expirarea căruia posesorul deposedat nu mai poate recurge la protecția posesorie și pierde definitiv calitatea de posesor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.