Art. 917: Exercitarea posesiei
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Posesorul poate exercita
prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit,
prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.
(2)Persoanele lipsite de capacitate
de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin
reprezentantul lor legal.
Articole Conexe / Referințe
Art. 916 - Noțiunea posesiei; Art. 918 - Elemente constitutive ale posesiei; Art. 919 - Prezumpția de proprietate a posesorului; Art. 922 - Viciile posesiei (General); Art. 923 - Viciile posesiei (Discontinuitatea); Art. 924 - Viciile posesiei (Violența); Art. 925 - Viciile posesiei (Clandestinitatea); Art. 926 - Viciile posesiei (Precarietatea); Art. 929 - Dobândirea posesiei; Art. 930 - Pierderea posesiei; Art. 935 - Efectele posesiei. Prezumția de proprietate; Art. 949 - Acțiunile posesorii; Art. 37 - Capacitatea de exercițiu (persoana fizică); Art. 43 - Reprezentarea legală (persoana fizică); Art. 195 - Capacitatea de folosință și de exercițiu (persoana juridică); Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 917 din Codul Civil detaliază modalitățile prin care posesia, ca stare de fapt, poate fi exercitată. Textul subliniază caracterul dinamic al posesiei, care implică exercitarea materială a prerogativelor dreptului de proprietate. Se distinge între exercitarea directă, nemijlocită ('prin putere proprie'), și cea indirectă, mijlocită ('prin intermediul unei alte persoane'). Această distincție este esențială pentru a înțelege că posesorul nu trebuie să aibă întotdeauna contactul fizic direct cu bunul; el poate acționa printr-un detentor precar (ex: chiriaș, comodatar), care deține bunul în numele și pe seama posesorului. Alin. (2) clarifică regimul juridic special pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu (minori, interziși judecătorești) și pentru persoanele juridice, impunând exercitarea posesiei prin intermediul reprezentantului lor legal. Această prevedere confirmă natura juridică a posesiei, care, deși o stare de fapt, este guvernată de reguli de drept ce țin cont de capacitatea subiecților de drept. Articolul fundamentează, de asemenea, diferențierea netă dintre posesie (faptul material la care se adaugă intenția de a stăpâni bunul pentru sine, 'animus domini') și simpla detenție precară.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol